De ce e bine sa fii bun cu alte persoane

Toti spun ca in viata trebuie sa fii “bun” cu alte persoane. Pe oriunde te duci, chiar daca nu-ti place, ai obligatia sociala sa fii “bun” cu persoanele de langa tine.
Zambesti, vorbesti calm, respectuos, saluti oamenii …. etc. Multi fac treburile astea deja la un nivel instinctiv intrucat s-au obisnuit de mici, fiind educati intr-o maniera buna, iar obisnuinta fiind a doua natura, nu poti intra intr-o incapere fara sa dai drumul la un “Buna ziua!”.

In aceeasi masura, sunt si specimene mai putin evoluate dpdv intelectual, care nu au capacitatea de a intelege ce este acela respect si respect de sine. Un articol ce l-am scris tot pe tema asta, putin mai carcotas poate, il gasiti aici: Ce se intampla cu noua generatie de copii ?

Bun … si pana la urma urmei, de ce trebuie sa fii bun cu alte persoane ?

Fenomenul este putin mai complex dpdv psihologic, dar in mare:

1) Lucrurile bune genereaza o stare de iubire/recunostinta.
Nimeni n-o sa te urasca pentru ca l-ai ajutat sa-si plateasca intretinerea sau sa treaca de un examen.

2) Starea de iubire/recunostinta duce la situatii benefice.
Este mult mai posibil ca o persoana pe care ai ajutat-o cu ceva in trecut sa-ti intoarca favoarea, decat un om caruia i-ai pus bete in roate.

3) Foarte multe lucruri bune au pornit de la un gest/gand bun.
Si aici pot insira o gramada: Casatorie, Relatii de afaceri, Realizari profesionale/personale, Prietenii … etc.

Atentie! Cand folosesc termenul “iubire” nu ma refer (inca) la acea iubire dintre un barbat si o femeie (denumita de multe ori si dragoste), ci la acea iubire intre doi oameni. Fara caracter tendentios/sexual.

Bun, iar pentru ca gandurile sunt energii ce calatoresc instant de la o destinatie la alta (cautati “unde scalare”), o energie pozitiva si benefica transmisa catre tine, te ajuta enorm de mult si dpdv spiritual si sufleteste, ba chiar si in plan fizic.
Astfel de ganduri si sentimente de iubire sunt oferite ca semn de recunostinta in mod neconditionat si e foarte bine sa le accepti si sa le folosesti in interesul tau.
Bineinteles, in anumite cazuri, in care iubirea tinde sa devina sentimentala (aka sa produca o relatie), poate deveni oarecum periculoasa, iar asta daca nu stim cum sa tratam acele cazuri.

De ce poate deveni periculoasa ? Pentru ca, atunci cand cineva iti trimite dragostea lui in mod voit si neconditionat se lasa coplesit de sentimente si efectic se pierde pe sine in incercarea de a te castiga pe tine. E o actiune buna, minunata in unele cazuri care se dovedesc a fi fericite, insa sunt si cazuri in care, cei care ar trebui sa primeasca aceste sentimente si sa raspunda la fel, pot alege sa respinga tot ce vine pe frecventa asta a iubirii (aka sa te ignore sau efectiv sa te respinga; sa nu-ti impartaseasca sentimentele).

Aici devine periculos pentru cel ce respinge, fiindca, cel ce iti trimite aceste sentimente le poate schimba factura in urma raspunsului tau, iar din iubire (benefic) sa devina ura (malefic) – ( Diferenta intre benefic si malefic ) –, iar daca iubirea poti alege sa o accepti sau nu, ura o primesti fie ca vrei fie ca nu. Nu exista modalitate prin care sa poti respinge ura cuiva.
Cand cineva te uraste, pur si simplu genereaza ura si o trimite catre tine, nu mai are nevoie de aprobare din partea ta, ca in cazul iubirii. Vei fi bombardat(a) zi si noapte de fel si fel de ganduri/sentimente malefice menite sa-ti faca rau si in cazuri mai putin fericite, chiar reusesc sa-si atinga scopul.

De-asta e bine sa fii bun cu alte persoane, iar daca vrei sa refuzi pe cineva, cel putin fa-o intr-un mod placut si plin de recunostinta fata de intentia cuiva, pentru ca risti sa-l determini pe celalalt sa priveasca refuzul tau ca pe o jignire/sfidare la adresa lui, iar atunci va face tot ce-i sta in putinta sa se “razbune”, fiindca sunt multi … poate prea multi, aceia care n-au invatat inca sa nu mai treaca totul prin filtrul ego-ului.

Leave A Comment

Your email address will not be published.