Zilnic, indiferent de activitatile pe care le desfasori, iti “zboara” o gramada de ganduri prin cap. Generate de tine in mod constient sau nu.
Gandurile pot fi generate de diversi factori interni/externi, care pot avea, sau nu, legatura cu tine in mod direct, dar prin simplul fapt ca ai intrat in raza lor de actiune, incepi sa te gandesti la ceea ce te determina acestia.

Exemplu:
1) Te-ai trezit, iti faci o cafea, iei o cana sa torni continutul din ibric si de-odata iti amintesti ca ai primit acea cana cand ai fost la munte, la o cabana.
Mai mult, derulezi filmul si ajungi la partea cu “dar daca ?”. Te intrebi, daca nu ai fi ales cabana nr. 1, sau daca ai fi ajuns mai tarziu ? Ai mai fi primit cana ? Cine sa o fi primit in locul tau ?

2) Mergi pe strada, ai intalnire cu cineva pentru un interviu. Cand vrei sa treci strada, ceva iti capteaza privirea pentru o clipa.
Un semn mare, cu scris rosu pe alb. Este reclama de la o famacie, iar brusc iti aduci aminte ca atunci cand erai mic, iti placea sa pretinzi ca esti medic, ba chiar aveai o ambulanta de jucarie cu un logo si scris similar cu cel de la farmacie.

3) Ajungi la interviu, deschizi usa si in birou il vezi pe manager, cravata lui de culoare bleu iti atrage atentia, iti place.
Instant te vezi in locul lui. Cum ti-ar “sta” sa fii in locul lui ? Cat de bine ar arata acea cravata daca ai purta-o tu ?
Ba chiar inversezi rolurile, pentru o secunda, in mintea ta deja te vezi director iar managerul este un simplu pretendent la titlul de responsabil vanzari.

Sa-ti mai spun ceva, cat timp ai citit ceea ce am scris mai sus, deja ai vizualizat mental toate evenimentele: trezitul, ibricul, cana, actiunea de a turna cafea in cana, cum treci strada, observi panoul, ba chiar te-ai si vazut purtand o cravata bleu.

Interesant, nu ?

Tocmai te-ai lasat purtat de gand. Nu este un lucru rau, nici bun, pur si simplu este. Toti facem asta independent de vointa noastra, insa, partea cu adevarat interesanta, este capacitatea ta de a lua parte la un gand, din pozitia unui simplu spectator.

Incearca sa-ti urmaresti gandul, nu sa iei parte la el. Nu mai esti personajul principal, acum esti regizorul.

Acum, gandeste-te din nou la exemplele de mai sus, din pozitia regizorului. Ce observi in plus/schimbat fata de ceea ce ai gandit cand erai personaj principal ?

Hai sa vedem, ne intoarcem la exemplul cu ibricul. Interesant este ca din pozitia regizorului te poti vedea din toate partile simultan (fata/spate/stanga/dreapta). Reusesti sa faci lucrul asta ?
Te trezesti, te dai jos din pat, privindu-te din fata, observi pe frunte urmele cusaturii de la perna. Ti s-au impregnat pe piele.
Mergem mai departe, pui ibricul pe foc, te vezi din spate. Ce observi ? Poate ca ti s-a tocit talpa de la papucul drept din cauza ca ai calcat stramb cu acel picior mai mereu. Iti notezi ca ai nevoie de alti papuci.
Mai departe, incearca sa descoperi cateva detalii singur. In ce esti imbracat ? Ce culoare au hainele ? Ce model ? Cum “stau” pe tine ? Iti place ce vezi ?

Posibilitatea de a te gandi la un gand din perspectiva unui spectator iti ofera o multime de avantaje, poti chiar sa reevaluezi o situatie care iti da ceva bataie de cap. Ai procedat bine ? Nu ? Ai fi putut sa faci ceva mai bine decat ai facut ? Care sunt variantele/alternativele ?

In felul acesta, data viitoare cand vei fi pus in acea situatie, poti sa o abordezi dintr-o alta perspectiva, cu alte metode, prin alte modalitati, pe care le-ai descoperit prin simplul fapt ca ti-ai lasat gandurile sa curga si le-ai privit pur si simplu ca pe un film, fara sa mai fii in first person view.

Tu de cate ori te gandesti la ce gandesti ?

Andrei C.

O simbioza perfecta intre o gramada de informatii, abilitati, capabilitati, experiente si cafea.